O dată pe an, are n-are treabă la Budapesta, premierul Ungariei își dă întâlnire la Școala de Vară de la Tușnad Băi cu Laszlo Tokes, cu Nemeth Zsolt și cu alte câteva semințe zonale de scandal, ca să pună Europa, implicit România, la cale. Întrebarea mea este următoarea: dacă Orban este premier maghiar, dacă pastorul Tokes este europarlamentar maghiar, pe lista FIDESZ, și dacă Nemeth Zsolt este șeful Comisiei de Politică Externă din Parlamentul Ungariei, ce-i împiedică pe acești domni să participe la toate școlile de sezon din țara lor, spre a deschide capul alegătorilor fideli, vizavi de noul proiect de stat, iliberal, gândit de Viktor Orban?
De ce nu merg dumnealor, necontenit, pe la casele maghiarilor din Ungaria, ca să-i convingă, mai întâi pe ei, să renunțe la o parte din drepturile democratice conferite de liberalism, astfel încât statul liberal să nu mai dea iama prin „avuția națională”, prin coerența „ideilor naționale”, prin PIB-ul și prin trezoreria Băncii Naționale?
Să-i convingă pe ei, mai întâi, de necesitatea aplicării unei noi „cvasinaționalizări”, proces în care statul să redevină mult mai aplicat în luarea anumitor decizii. Să convingă, ferm, în primul rând, Ungaria că devine necesar controlul statului în societate, în economie, în politică, pentru că, nu-i așa, deși Orban „nu neagă valorile de bază ale liberalismului”, îi pare mult mai confortabil să le amputeze, întrucât liberalii s-au porcăit din cale-afară și „nu ne mai tratează decât cu violență, corupție și sex”.
Acuma, noi știm cum s-a întors Ceuașescu din Coreea, cu mintea țăndări de cultul personalității și de paranoia feudală – că tot i se pare lui Viktor Orban că „societatea actuală e mai mult feudală decât liberală”. Și, tocmai pentru că știm cum devine chestia cu schimbarea care vine de la răsărit, ne punem întrebarea dacă nu cumva premierul ungar o fi luat microbul „statului controlor”, „iliberal” și pseudodemocratic, care trăiește bine-mersi la Moscova, după ce l-a vizitat pe Putin.
Pe de altă parte, noi suntem vechi, domnilor, în materie de democrații originale și amputate – de iliberalism, cum ar veni -, nu ne mai îmbătăm cu apă rece. Ni s-a spus, încă din 1990, să „nu ne vindem țara”, și tot de atunci, social-democrația – și nu liberalismul preacurvit – a făcut tot ce a vrut cu economia națională, cu societatea și cu politica de consum…
Dar dacă Viktor Orban își pune mintea și instaurează la Budapesta, fără drept de apel, statul perfect, iliberal, și figura ține, iar toată lumea e mulțumită, atunci, îl așteptăm la școlile de vară următoare să ne povestească și nouă cum i-a convins pe maghiari.
Cât despre pastorul Tokes, care vorbește despre „genocidul maghiarilor din Transilvania început odată cu Trianonul”, despre „autonomia teritorială, imediată și totală, a Ardealului și a Partiumului”, precum și despre „exemplul dat, la nevoie” de înființarea unității militare secuiești, în timpul lui Bela Kun, eu zic că fie l-a luat pălinca, fie l-a luat apa. Una din două…